O terapie pe doua voci – Irin D. Yalom si Ginny Elkin
18 Mai 2009
Dragilor, azi am avut o zi absolut sleampata la serviciu, nu am reusit sa fac mai nimic, am frecat o gramada mare si frumos mirositoare de menta atent selectionata, drept pentru care ma simt foarte foarte vinovata.
Asa ca o sa ma consolez vorbindu-va de o carte pe care tocmai am terminat-o, marca Irvin Yalom. Ei bine aceasta carte este o adunatura de rezumate, de notite pe care Yalom (in calitate de psihoterapeut) si Ginny (in calitate de pacienta) le scriu dupa fiecare sedinta de psihoterapie. Scrierea acestor rezumate face parte din intelegerea dintre ei, din contract, daca vreti.
Clar este o carte pentru voyeuri. Cred ca sunt destul de multi care isi pun intrebarea ‘ce se intampla de fapt intr-o psihoterapie?’, varianta sublimata de la ‘ce fac parintii in dormitor?’. Ei bine, aici este pusa psihoterapia pe tapet. Mai aveau putin si transcriau sedintele in sine. Dar poate ca asta nu ar fi avut atata efect. Pentru ca de fapt ceea ce aflam este cum au vazut fiecare dintre ei sedintele de psihoterapie, ceea ce , personal, mi se pare incomparabil mai valoros.
Exista dragii mei in lumea asta o prejudecata. Am intalnit-o la foarte multe persoane, spusa pe mai multe voci, ceea ce imi da de inteles ca aceasta prejudecata umbla libera. Ca sa nu va tin in suspans, prejudecata la care ma refer este aceea ca psihoterapeutului nu ii pasa de problemele tale. Vorba aia ‘el iti ia banii si la revedere’. Ei bine… degeaba vin eu, o voce sub pseudonim sa va spun ca nu este asa. Daca vreti sa va convingeti, spionati-l pe Yalom.
Veti fi facuti martorii framantarilor lui in legatura cu pacienta sa, a trairilor si a frustrarilor cand terapia nu merge, a unei sincere preocupari pentru binele pacientei, a insistentelor si a presiunilor pentru ca ea ’sa se schimbe’, adica sa evolueze, sa devina mai independenta, mai asertiva, mai libera in exprimarea emotiilor, sa capete mai mult respect de sine.
Vreti sa vedeti inca o data daramat mitul neutralitatii binevoitoare? Cititi-l pe Yalom. Acolo aflati ca, de fapt, cea mai importanta componenta a unei psihoterapii este relatia care se creaza intre pacient si psihoterapeut. O relatie profund umana, incarcata de afectivitate din ambele parti, care ia diferite forme si evolueaza pe diferite cai, si ii aduce pe cei doi la intalniri revelatorii si la insighturi profunde.
Aflati ca relatia terapeutica, chiar daca este asimetrica este formata din doi. Este un tango, cum se spunea mai deunazi pe Cafe Gradiva in care ambi protagonisti invata, se apropie si se departeaza unul de celalalt, invata impreuna si, intr-un final isi multumesc reciproc.
O recomand tuturor celor care au curiozitatea sa isi raspunda la intrebarea: "Ce inseamna de fapt o psihoterapie?"
Si pentru ca am ajuns la finalul acestui post, mi-am amintit dintr-o data ca maine-i musai sa muncesc. Din greu, sa anulez toata mireasma de azi. De menta adica. Dementa sunt eu ca ma gandesc la cai verzi pe pereti, la analisti si canapele in loc sa ma achit de obligatiile pe care le am. Asa ca… incurajati-ma sa muncesc, va rog din suflet, ca altfel ma ling pe bot si de analisti, si de carti, si de terapii, si de vise implinite.
Va sarut!
Tags: carti si autori, impresii
Mai 19th, 2009 la 12:16
Am incercat si eu odata fenomenu’. Acum nu stiu, ori sunt eu un tip mai direct, mai logic, ori respectivul psihoterapeut lucra cu clepsidra pe masa – una mare de tot. Nu mi-a placut si am renuntat. Cred ca fiecare medic, parca si ei intra la categorie, ar trebui sa aiba cate "un deschizator de conserve" pentru fiecare pacient. Adica sa-l iei pe limba lui, nu sa aplici acelasi sablon la toti. Unii sunt mai evoluati spiritual, si atunci pleci de la liceu. Ii spui: uite aia si aia, aici gresesti, aici nu … etc. Cand ii vad ca stau si te asculta, noteaza, mai pun o intrebare, apoi simuleaza gandirea profunda .. imi vine sa le dau cu portofelu’ in cap. Smile!
[Reply]
Mai 19th, 2009 la 13:03
@pheideas: ce inteleg eu este ca l-ai simtit fals pe tipul cu pricina, plus de asta te-a frustrat faptul ca nu era acolo cu tine, nu intervenea in discutie si nu ‘te ajuta’ cu feedback consistent. Conteaza foarte mult la cine ‘nimeresti’. Unii sunt mai bine formati altii nu, conteaza si metoda pe care o folosesc, cat sunt ei de bine analizati la randul lor… Oricum, e clar ca nu sunt toti la fel. Eu am avut experiente foarte placute. Si nici unul nu si-a luat notite
[Reply]
Decembrie 23rd, 2009 la 12:02
Ce-mi faci…cu greu ma tin inca departe de Yalom pana termin ce citesc acum, dar si cand m-oi apropia…revin cu pareri
P.S. Ai o leapsa de la mine
[Reply]
Decembrie 23rd, 2009 la 12:02
Am căutat special pt tine citate despre muncă, drept încurajare:
1. Munca e balsamul sângelui, munca e izvorul virtuţii (Herder)
2. Munca este rodul civilizaţiei, nu baza ei.(Alexander Crummell)
3. Munca este părintele gloriei şi al fericirii.(Euripide)
4. Munca este dragoste devenită vizibilă. (Kahlil Gibran)
5. Munca este victorie. (Ralph Waldo Emerson)
6. Munca este blestemul clasei băutoare. (Oscar Wilde)
7. Munca este negaţia eternităţii. (Emil Cioran)
8. Munca este refugiul oamenilor care nu au ceva mai bun de făcut. (Oscar Wilde)
Mie personal îmi plac nr. 6 și nr. 8. Se pare că sunt în acord cu Oscar Wilde…
Offtopic: greu mai merge site-ul ăsta care îți găzduiește blogul. La un moment dat se plictisește lumea să aștepte…
[Reply]
Decembrie 23rd, 2009 la 12:02
@Catalin: mersi frumos pentru citate. si mie imi place 7. Probabil ca imi vor placea si celelalte cand o sa ajung sa prestez munca pentru care am vocatie.
si da, weblog-ul ma enerveaza si pe mine ingrozitor. cred ca ma mut la blogger, sau la wordpress, ma mai gandesc…
@rontziki: mersi frumos pentru leapsa (chiar imi doream sa imi dea si mie cineva o leapsa). O sa raspund deseara, ca azi am de gand sa ma tin de munca
(nu stiu dac-o sa-mi iasa)
Cu yalom… citeste-l, ca sunt curioasa ce parere iti face
[Reply]
Decembrie 23rd, 2009 la 12:02
sa se vada ca muncesti cand nu faci absolut nimic
, fa-ti o clona ,originalul il astept langa doamna cea in varsta
btw… ea era acolo
[Reply]
Decembrie 23rd, 2009 la 12:02
@yukytzuky: da, ca in filmul ala… nu mai stiu cum se numeste.
imi face placere sa vorbesc cu ea, imi da sfaturi intelepte. Dar, ca multi altii, nu e de acord cu faptul ca fac terapie. da’ ce-i dupa ei? 
Azi am fost si eu cu doamna cea in varsta in parculet. si o sa ne mai intalnim, a zis, mai vine
[Reply]
Decembrie 23rd, 2009 la 12:02
ps
e o banca fara umbra , la intrarea dinspre tvr , scrie pe ea ceva de genul "…place for rich people" era singura goala , curios , un lamorghini era parcat a cote.
[Reply]
Decembrie 23rd, 2009 la 12:02
ps
e o banca fara umbra , la intrarea dinspre tvr , scrie pe ea ceva de genul "…place for rich people" era singura goala , curios , un lamorghini era parcat a cote.
[Reply]
Decembrie 23rd, 2009 la 12:02
@yukytzuky: mai sa stii ca baba asta nu numai turuie, mai si asculta. e chiar foarte atenta la ce am eu de povestit, uneori ma impresioneaza. dar are si tot felul de idei traznite, crede deosebit de puternic in povestile astea cu zodii, ma critica pentru faptul ca nu fac economii, si pentru faptul ca fumez, si tot afirma ca ‘nu ma intelege’ ca fac a doua facultate, cand am o meserie ‘atat de cautata’.
iar cu banca… probabil nimeni nu s-a simtit demn de a o ocupa. cand ai fost p-acolo? nu te-am vazut
[Reply]